Arhitectură din pământ

Satul Haleş, judeţul Buzău.

Multe case au un pridvor ieşit din planul principal al faţadei, cu trei arce de cărămidă sprijinite pe coloane cilindrice. La cele mai multe însă acest pridvor este redus până la minim: spaţiul intermediar se retrage în interiorul casei, coloanele fac parte din planul general al faţadei (pridvorul devine astfel un soi de logie care asigură accesul principal în casă), arcele laterale devin nişte fante care au doar rolul de a degaja coloanele.

Casele sunt în general modeste, fără pretenţii de monumentalitate (cel puţin nu prin dimesiunile absolute: unele au, în punctul cel mai înalt al arcului prin care se face accesul abia doi metri şi ca să intri pe uşă trebuie să te apleci).



Şi între toate aceste case care respectau regula am gasit una care mi s-a parut exemplară prin felul în care iese în evidenţă fără să pară că ar călca rânduiala… Deşi nu este cu mult mai înaltă decât surorile ei, plinul “frunţii” împodobit cu brâul desenat în tencuială împinge acoperişul mai sus şi schimbă proporţia întregii faţade. Aşezarea pe teren nu mai respectă orientarea cardinală ci mai degrabă un protocol ce o face să se întoarcă cu faţa spre stradă (asta mă face să mă gândesc că, poate, nu a adăpostit o locuinţă ci vreo funcţiune “oficială"). Decoraţia, mult mai simplă decat a suratelor ei recente, e foarte elegantă şi contribuie din plin la efectul general de monumentalitate reţinută.

Structura este din lemn cu umplutură de pământ, tencuiala de var.