Gorduz

Mi-am propus să scriu aceste câteva rânduri încă de când am vizitat retrospectiva Gorduz în vara anului trecut. Aș fi renunțat poate, după atâta amânare, dacă un dialog recent nu ar fi retrezit în mine trăirea de atunci...

Trăim într-o lume în care un soi nou de nomadism pare să devină felul de a fi al omului nelegat de vreun loc - „cetățean al satului global”, în care limba maternă și istoria națională predate în școli sunt reinterpretate / rescrise mereu, relativizate, în care apartenența unui om la poporul său are, cel mult, o importanță secundară (dacă nu cumva o conotație negativă).



Într-o astfel de lume, descopăr (prin creația sa) un om ca Gorduz care reașează lucrurile într-un firesc, ce tinde a fi uitat, prin simpla (?) frământare de a fi român. Fragmente de gând concentrate în schițe, în câteva cuvinte pe un petec de hârtie lasă să transpară sentimentul aș zice tragic (inevitabil) al unei continuități, al unei dureri resimțite ca neam, al unei strădanii ca o luptă, al legăturii vii, simțite, cu cei ce ne sunt strămoși. Și, poate, bănuiala, presimțirea unui posibil zbor.

Nașterea poporului român   foto: Liliana Chiaburu

Martiriul Sf. Constantin Brâncoveanu (?)   foto Liliana Chiaburu

Rugăciune

Mai multe imagini aici.